Cand am auizt prima data aceasta expresie m-am dus cu gandul la sporturi extreme. Dar eu nu am cu ce sporturi sa ma laud, adica cu ce sporturi extreme sa ma laud si m-am gandit la altceva, la alte activitati extreme cum ar fi imiaginile pe care le prezint mai jos. Este de fapt Gradina Botanica din Montreal, care este creata cu multa atentie si daruire. Am vrea sa avem si noi asa ceva cat mai curand in Romania 
Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist îşi alege singur regulile şi parametrii de lucru, se poate spune totuşi că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu şi a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoastere (cunoaşterea artistică)..
Trebuie să recunosc că de foarte mult timp mi-am dorit să scriu despre oraşul meu. Eram sigură că va fi o experienţă deosebită pentru că mi se pare foarte greu de aşternut ceva coerent despre cea mai mare concentrare de contraste din câte mi-a fost dat vreodată să întâlnesc.
Bucureştiul este clar un oraş care nu poate să te lase indiferent. O să încep de aici pentru ca este cel mai uşor. Pentru cei care vin aici din alte locuri este o oportunitate – şi aici o să-mi permit să mă opresc şi să-mi vărs năduful.
Cu toate păcatele lui (şi e clar că nu sunt puţine) Bucureştiul mi-e drag în felul lui propriu şi personal. Tocmai de aceea nu de puţine ori am fost foarte deranjată de atitudinea unora dintre cei care veneau in capitală din alte localităţi. Începusem să am impresia că aud o bandă stricată – “Ce oraş murdar, ce de mizerie, câtă lume, ce aglomeraţie, etc.”. Această bandă probabil că şi mulţi alţi bucureşteni o aud zilnic dar mie mi-a cam ajuns şi chiar îmi doresc să punem lucrurile la punct odată şi pentru totdeauna.
Cel mai simplu (şi copilăresc în acelaşi timp) dar şi cel mai sănătos mod de a răspunde acuzaţiilor de mai sus este următorul – cui nu-i place, este liber să plece în altă parte. Dar asta nu este o soluţie. Am putea totuşi să stăm un pic şi să ne gândim. Bucureştiul este murdar pentru că oamenii care locuiesc în el îl transforma de multe ori într-un loc foarte murdar. Iar bucureştenii de azi sunt provincialii de ieri într-o măsură foarte mare (să nu ne mai ascundem după deget – eu nu am nici măcar un coleg de facultate care să se fi întors acasă şi asta este o situaţie aproape generală). Vrem să avem un oraş mai curat? Atunci să ne apucăm să ne plimbăm cu gunoiul în buzunar până la cel mai apropiat coş de gunoi (care poate sunt obiecte rare dar nu inexistente).
În acelaşi mod se pot combate absolut toate criticile care se aduc oraşului meu. Aglomeraţia? Inevitabilă pentru orice comunitate umană de o asemenea dimensiune. Urâţenia? Bucureştiul a plătit probabil cel mai mare preţ al modernizării adusă de epoca de aur în ceea ce priveşte arhitectura. Lipsa de orice fel de armonie? Poate asta ar trebui să fie farmecul recunoscut al Bucureştiului – o adunătură de stiluri, moduri de viaţă, urâţenie şi frumos de te lasă fără răsuflare (şi în sens bun şi în sens rău). Grăbit? Ceva absolut inevitabil pentru un furnicar de o asemenea dimensiune. Iar aici aştept să văd ce alte păcate i se mai impută Bucureştiului ca să le găsesc imediat o scuză.
Ar trebui să ne fie clar tuturor (bucureşteni şi oaspeţi – definitivi sau nu) că un oraş este până la urmă doar suma locuitorilor săi. Iar locuitorii aceştia au prostul obicei să-şi aleagă primarii pe care-i merită. Totodată fiecare loc este un rezultat direct al istoriei pe care a trebuit să o îndure. Ne place sau nu, Bucureştiul este un loc foarte important pentru foarte mulţi dintre noi.
Dar m-am luat cu vorba… de fapt vroiam doar să spun că mi-am dat seama în seara asta ce-mi place mie cel mai mult la Bucureşti – faptul că este viu. În acelaşi timp, ce nu-mi place cel mai mult la Bucureşti este faptul că uneori este prea viu… Şi în viaţă clipele acelea în care stai un pic şi încerci să capeţi o perspectivă asupra lucrurilor valorează foarte mult. Cred că şi Bucureştiului (si locuitorilor săi implicit) i-ar prinde bine mai multe clipe de relaxare în care să se regăsească.
Hehhe….mai jos sunt niste poze luat in diferite vacante…..sunt din natura…..ma mai gandesc dak pun si cu mine…..
Nu e asa ca in vacanta se fac cele mai frumoase poze? Atunci nu mai esti stresat de lucrarea de maine….:)) Yuhuuuu….sa vina vacanta aia odata, ca toti o asteptam (dupa noi numai vacanta sa fie )
Offff….scoala, scoala si iar scoala 
(
Hey!!!! Ce s-a intamplat cu voi? nu stiti proverbul ala : ” Zambeste ca maine va fi mai rau” ? Acum trebuie sa recunoastem…cate ore se fac in fiecare zi? Ba consiliu, ba e prea cald afara, ba am ramas prea putini in clasa si…..deja pe prof l-am induplecat si am ajuns acasa!!! Nu e minunat? Chiar avem de ce sa zambim acum, nu?
Eh….bineinteles ca noi nu vrem sa plecam ca sa mergem acasa, ci avem noi alte locuri mult mai interesante, dar nu le divulgam la oricine.
Deci in concluzie…Trebuie sa avem toti pe fete cate un zambet mare si larg, pentru ca la urma urmei suntem atat de descurcareti, incat si scoala tine cu noi !!!
Asta e partea haioasa a lumii de astazi!!! Vreti si voi sa faceti parte din ea? 
)) Ramane de vazut daca iau parte la aceasta ca spectator, sau ca personaj. Totusi….cred ca toti suntem personaje fara sa vrem!!! Vizionare placuta
Sentimentele vorbesc, pozele vorbesc….. si nu gura!!!
Cand iubesti, esti creativ!!! Cel mai frumos e sa iubesti, sa fii bucuros mereu si sa nu scap din vedere niciun lucru marunt si frumos, care poate sa-ti schimbe ziua, chiar si viata!!!
Azi mi s-a parut ca Te-am vazut printre multime…
Erau atatea priviri atintite spre mine,si totusi…pentru mine existai doar TU! Atatea amintiri poarta numele Tau pe ele……atatea jocuri ne-au vazut prinsi de mana…si atatea zambete s-au nascut din Zambetul tau… Oare in ce loc Te-am pierdut? Imi amintesc ca eram sub aceeasi umbrela de plaja,primavara,in ploi reci…suna ciudat…dar asa eram noi…cand ne intalneam cu Tine,totul ni se parea NORMAL…iti amintesti cand ti-ai spus:¨”Pentru Tine as prinde ploaia din cer,sa n-o las sa cada peste noi…”¨Tu mi-ai zambit,m-ai sarutat pe frunte,cu adierea blanda a vantului…si am inteles iubirea ce mi-o porti..
Dar au trecut acele vremuri…am apucat un altfel de drum… …Nu-mi spune ca sentimentele au ruginit in noi … Acum?…acum e primavara …si ploua…dar umbrela nu mai e aceeasi…si pe Tine nu te mai gasesc niciunde… Era frumos pe strazile de piatra…erau frumoase mainile noastre legate…tacerea imbratisarilor umplea golul cuvintelor mute…si era asa de bine pe umarul Tau…iubeam tacerea Ta si mi se topea auzul in prezenta ei…si inca o mai iubesc…
Pana aici!..
DESTUL…destul am acceptat sa fiu pieduta…destul cat am trait din amintiri…tanjesc prea mult dupa clipele cu Tine…de ce sa nu ma intorc cand eu sunt singurul ce ne tine departe?…Tu?…Tu ma strigi…si astepti sub aceeasi umbrela de plaja…sa ma intorc..cand ploaia incepe sa cada…sa ma intorc…sa continuam de unde eram…impreuna…
Am pornit in cautarea TA…simt parfumul zambetului Tau…imi topeste dorul dupa Tine..pentru o vreme…sper pana atunci sa Te gasesc…pentru ca nu am nevoie de cer sa stiu ca Tu esti mai sus de nori. Nu am nevoie de soare sa stiu ca stralucesti de infinit de ori mai tare Nu am nevoie de o alta iubire cand stiu ca sunt iubita de Tine…
Asa ca…stai acolo..ma vezi?…sosesc…nu am sa Te mai las NICIODATA!…tine-ma strans de mana…sa nu mai pot sa plec…
…Din nou incepe sa cada stropii reci printre raze de soare…ce bine…ce bine…ca ploua…si umbrela..umbrela e acolo…sub ea,asteapta Iubirea cu chip de OM…cu Mana intinsa ca eu sa o prind…si ceasornicul sa bata din nou…sa continue de la clipa inghetzata… Ce bine ca Te simt iarasi aproape…
Cartea cea mai valoaroasa din aceasta lume este Biblia. Ea a fost valabila atunci, este si astazi si va fi si in viitor. Este o carte foarte interesanta DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE si Il are ca personaj principal pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. De fapt Biblia este Cuvantul pe care L-a lasat Dumnezeu pentru noi oamenii, de aceea trebuie sa-l citim in mod special.
Iata ce au spus anumite personalitati despre aceasta Carte:
