„Offff…chiar astăzi, când e ziua mea, trebuia să plouă aşa de mult? Chiar de ziua mea trebuia să fie aşa de urât? Şi eu care aveam de gând să invit în oraş, prieteni şi prietene să sărbătorim ziua asta împreună, în aer liber….şi poate, cine ştie, mergeam şi la piscină…. eh…oricum degeaba mă mai gândesc acum la asta…ziua este consumată. Mai bine mă duc să mă plimb prin pădure cu pelerina de ploaie, că doar nu o să stau în casă toată ziua…..şi asta e, amân sărbătoritul pe altă zi.“
Cam dezamagită, mi-am luat pelerina de ploaie şi am pornit spre pădurea din apropiere. Încercam totuşi să fiu optimistă şi să mă gândesc la beneficiile ploii: „Oare ce aş găsi în acest fenomen, care să mă poată face fericită?“ Însă în ciuda voinţei mele de a fi optimistă, prin cap îmi treceau toate dezavantajele unei zile ploioase şi mai era şi sentimentul acela de dezamăgire, pentru că această ploaie îmi stricase planurile.
În timp ce eu eram adâncită în gândurile mele, ploaia s-a oprit. Am observat la picioarele mele o frunză de un verde crud, pe care era un strop de rouă, în care se reflecta ceva colorat. Păreau a fi culorile curcubeului.. Am ridicat capul şi am văzut semicercul multicolor, care acaparase întreg cerul. O bucurie amestecată cu îndoială mi-au cuprins sufletul.
„Hmmm…Ce ciudat!!! Chiar de ziua mea să apară curcubeul? Oare ce vrea să însemne asta?
„Păi ce poate să însemne oare decât că e ziua ta? Şi acest curcubeu vrea să împartă şi cu tine culorile lui, în care se află câte un dar special“, se auzi dintr-o dată o voce firavă de la o mică depărtare. Era un mac rosu de câmp. „Eu sunt unul dintre delegaţii lui, prin care el îţi trimite IUBIREA şi PASIUNEA. Te rog să le păstrezi cu grijă, întotdeauna vei avea nevoie de ele pentru a putea fi caldă şi iubită.“
„Hei!“ se auzi din buzunarul pelerinei mele, „ scoate-mă de aici din buzunar că mă sufoc! Şi eu am ceva pentru tine din partea curcubeului.“ Era o coaja de portocală orange, care nici nu ştiu cum a ajuns acolo (…probabil tot fraţiorul meu era de vină…). „Eu ţi-am adus ÎNCREDEREA şi SINCERITATEA. Ai grijă de ele, pentru că îţi vor asigura relaţii strânse cu oamenii din jurul tău.“
Nu am putut să fac altceva decât să îngân un „Mulţumesc“, pentru că o rază galbenă de soare a ţâşnit prin perdeaua frunzelor din copaci şi s-a răsfrânt asupra feţei mele.
„Eu ţi-am adus OPTIMISMUL şi FERICIREA, pe care le căutai astăzi când ai venit în pădure şi pe care credeai că le ai. Curcubeul ţi le face astăzi cadou şi te roagă să le păstrezi strâns în inima ta, ca să poţi fi acceptată cu uşurinţă de cei din jur şi să fii o mână de ajutor celor care nu au fericire şi optimism.“
„Şi eu am ceva pentru tine!!!“ Era frunza de un verde crud care mă înştiinţase mai devreme că pe cer a apărut curcubeul. „Nici VITALITATEA şi SPERANŢA nu trebuie să lipsească dintre darurile tale. Întotdeauna trebuie să speri, speranţa moare ultima, aşa că ţine-le bine şi pe acestea.“
Deodată am simţit o picătură pe frunte. M-am uitat în sus şi am văzut un norişor albastru deasupra mea care-mi zâmbea: „Eu îţi dăruiesc LINIŞTEA şi SENINĂTATEA. Păstrează-le împreună cu celelalte daruri ale curcubeului pentru că…“
„…pentru că mai am încă două daruri de preţ pe care trebuie să le primeşti şi care îşi au baza pe celelalte daruri primite până acum“, am auzit vocea unui clopoţel violet de lângă piciorul meu. „Acestea sunt PRIETENIA şi PUTEREA.“
„Vă mulţumesc din toată inima pentru aceste daruri şi vă rog să-i transmiteţi curcubeului că de acum încolo voi avea un suflet colorat şi că aceste daruri pe care le-am primit, le voi folosi în fiecare zi pentru a fi fericită.“
Acum întelegeam care sunt avantajele unei zile ploioase, la sfârşitul căreia se arăta pe cer, curcubeul speranţei. Acum ziua nu mai era una consumată, ci una plină de conţinut.
)
