Ziua a inceput prost… Ploua… Laptarul uitase sa vina. Postasul insanu. Un maldar de facturi. Un vartej de fluturasi si reclame. Intuneric. Sfarsitul. Dar apoi m-ai sunat tu. Si m-ai facut sa rad. Iti multumesc pentru ca m-ai scos foarte calm si eficient din ceea ce parea sa fie o situatie fara iesire.
Ma simteam o ratata, inadecvata, stupida, o fiinta de nimic – dar pe tine nu te-a indepartat sau exasperat deprimarea mea, ci m-ai atras inapoi la viata. OK pareai sa spui. Nu esti pe lista pentru un premiu Nobel. Nici rezultatele la examen nu au fost cum ai sperat… Si am schitat un zambet si m-am alaturat iar rasei umane. 
Asa oameni care te incurajeaza trebuie stimati si placuti!
