Mai oameni buni!  Chiar mai exista oameni analfabeti? Hmmm…..m-am convins ca da dupa ce am vazut 2 reportaje, de care bineinteles ca am ras cu gura pana la urechi, dar in acelasi timp m-am speriat de aceasta prostie omeneasca.

MA SPERIE PROSTIA!!!!

O distractie mai cuminte, la care este nevoie de multa miscare a mainilor, a degetelor, dar si a mintii este ORIGAMI. Este o distractie, o arta straveche, care a dainuit pana in zilele noastre si care mereu aduce lucruri noi in viata celui care creeaza si care priveste.

Cand am auizt prima data aceasta expresie m-am dus cu gandul la  sporturi extreme. Dar eu nu am cu ce sporturi sa ma laud, adica cu ce sporturi extreme sa ma laud si m-am gandit la altceva, la alte activitati extreme cum ar fi imiaginile pe care le prezint mai jos. Este de fapt Gradina Botanica din Montreal, care este creata cu multa atentie si daruire. Am vrea sa avem si noi asa ceva cat mai curand in Romania

Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist îşi alege singur regulile şi parametrii de lucru, se poate spune totuşi că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu şi a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoastere (cunoaşterea artistică)..

Trebuie să recunosc că de foarte mult timp mi-am dorit să scriu despre oraşul meu. Eram sigură că va fi o experienţă deosebită pentru că mi se pare foarte greu de aşternut ceva coerent despre cea mai mare concentrare de contraste din câte mi-a fost dat vreodată să întâlnesc.

Bucureştiul este clar un oraş care nu poate să te lase indiferent. O să încep de aici pentru ca este cel mai uşor. Pentru cei care vin aici din alte locuri este o oportunitate – şi aici o să-mi permit să mă opresc şi să-mi vărs năduful.

Cu toate păcatele lui (şi e clar că nu sunt puţine) Bucureştiul mi-e drag în felul lui propriu şi personal. Tocmai de aceea nu de puţine ori am fost foarte deranjată de atitudinea unora dintre cei care veneau in capitală din alte localităţi. Începusem să am impresia că aud o bandă stricată – “Ce oraş murdar, ce de mizerie, câtă lume, ce aglomeraţie, etc.”. Această bandă probabil că şi mulţi alţi bucureşteni o aud zilnic dar mie mi-a cam ajuns şi chiar îmi doresc să punem lucrurile la punct odată şi pentru totdeauna.

Cel mai simplu (şi copilăresc în acelaşi timp) dar şi cel mai sănătos mod de a răspunde acuzaţiilor de mai sus este următorul – cui nu-i place, este liber să plece în altă parte. Dar asta nu este o soluţie. Am putea totuşi să stăm un pic şi să ne gândim. Bucureştiul este murdar pentru că oamenii care locuiesc în el îl transforma de multe ori într-un loc foarte murdar. Iar bucureştenii de azi sunt provincialii de ieri într-o măsură foarte mare (să nu ne mai ascundem după deget – eu nu am nici măcar un coleg de facultate care să se fi întors acasă şi asta este o situaţie aproape generală). Vrem să avem un oraş mai curat? Atunci să ne apucăm să ne plimbăm cu gunoiul în buzunar până la cel mai apropiat coş de gunoi (care poate sunt obiecte rare dar nu inexistente).

În acelaşi mod se pot combate absolut toate criticile care se aduc oraşului meu. Aglomeraţia? Inevitabilă pentru orice comunitate umană de o asemenea dimensiune. Urâţenia? Bucureştiul a plătit probabil cel mai mare preţ al modernizării adusă de epoca de aur în ceea ce priveşte arhitectura. Lipsa de orice fel de armonie? Poate asta ar trebui să fie farmecul recunoscut al Bucureştiului – o adunătură de stiluri, moduri de viaţă, urâţenie şi frumos de te lasă fără răsuflare (şi în sens bun şi în sens rău). Grăbit? Ceva absolut inevitabil pentru un furnicar de o asemenea dimensiune. Iar aici aştept să văd ce alte păcate i se mai impută Bucureştiului ca să le găsesc imediat o scuză.

Ar trebui să ne fie clar tuturor (bucureşteni şi oaspeţi – definitivi sau nu) că un oraş este până la urmă doar suma locuitorilor săi. Iar locuitorii aceştia au prostul obicei să-şi aleagă primarii pe care-i merită. Totodată fiecare loc este un rezultat direct al istoriei pe care a trebuit să o îndure. Ne place sau nu, Bucureştiul este un loc foarte important pentru foarte mulţi dintre noi.

Dar m-am luat cu vorba… de fapt vroiam doar să spun că mi-am dat seama în seara asta ce-mi place mie cel mai mult la Bucureşti – faptul că este viu. În acelaşi timp, ce nu-mi place cel mai mult la Bucureşti este faptul că uneori este prea viu… Şi în viaţă clipele acelea în care stai un pic şi încerci să capeţi o perspectivă asupra lucrurilor valorează foarte mult. Cred că şi Bucureştiului (si locuitorilor săi implicit) i-ar prinde bine mai multe clipe de relaxare în care să se regăsească.

1. Numara-ti binecuvantarile. O data ce ai inteles cat de valoros esti si cat de mult contezi, zambetele se vor intoarce la tine, soarele va rasari, muzica va canta si, in final, vei fi capabil sa mergi mai departe in viata pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru tine… cu gratie, putere, curaj si incredere.

2. Fa mai mult decat se asteapta de la tine. Devino atat de bun in activitatea ta incat, eventual, sa ajungi indispensabil. Exercita-ti privilegiul de a face cativa pasi in plus si bucura-te de toate recompensele pe care le primesti in schimb. Le meriti!

3. Atunci cand esti doborat de greutati, nu privi inapoi prea mult timp. Greselile sunt modul in care viata te invata ceva. Capacitatea de a face gafe ocazionale este inseparabila de capacitatea de a-ti atinge scopurile. Zgaltaie-ti gafele. Cum sa iti poti cunoaste limitele fara a simti gustul esecului? Nu abandona niciodata. Va veni si randul tau.

4. Recompenseaza-ti eforturile si truda in cel mai bun mod cu putinta - inconjoara-te de cei dragi tie. Hraneste dragostea lor cu grija si aminteste-le cu fiecare prilej cat de mult ii pretuiesti. Chiar daca ai esuat in alte privinte, daca cineva te iubeste, ai succes.

5. Cladeste fiecare zi pe un fundament de ganduri placute. Nu te lasa necajit de nici o imperfectiune de care te temi ca ar putea sa-ti impiedice progresul. Aminteste-ti, cat mai des cu putinta ca esti o creatura a lui Dumnezeu si ca ai puterea de a-ti indeplini orice vis prin aspiratii nobile. Poti zbura cand vei decide ca poti. Lasa viziunea din inima ta sa fie proiectul vietii tale. Zambeste!

6. Ingaduie actiunilor tale sa vorbeasca in numele tau. Stai intotdeauna in garda impotriva capcanelor teribile ale falsei mandrii si fii constient de faptul ca acestea iti incetinesc ascensiunea. Gandeste bine la aceste vorbe intelepte… ‘Lauda de sine nu aduce-a bine!’.

7. Fiecare zi este un dar special de la Dumnezeu si, cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permiti durerii si obstacolelor sa-ti otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atata timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Niciodata sa nu faci asta. Exista o cale mai buna. Trebuie doar sa o descoperi.

8. Nu-ti irosi timpul facand lucruri inutile, atat in viata personala, cat si in cariera… doar o alta zi in care ai supravietuit nu reprezinta un motiv de sarbatoare. Nu esti aici pentru a izgoni orele atat de pretioase in care poti realiza atat de multe. Lasa-ti timp, lasa-ti spatiu sa cresti. Acum. Acum! Nu maine!

9. Traieste clipa prezenta ca si cum ar fi ultima. Uita infrangerile de ieri si ignora problemele de maine. Preschimba fiecare zi intr-o imagine de care sa-ti amintesti cu drag peste timp. Si cele mai triste cuvinte pe care sa le rostesti sa fie “De-as mai putea trai o data…”.

10. Incepand de azi, trateaza-i pe toti cei pe care-i intalnesti, prieteni sau dusmani, iubiti sau straini, ca si cand ar fi ultima oara cand ii vezi. Extinde catre fiecare persoana, indiferent de trivialitatea contactului, toata grija, bunatatea, intelegerea si iubirea pe care o poti emite, fara a te gandi la vreo recompensa. Viata ta nu va mai fi niciodata la fel.

11. Razi. Nu in spiritul derizoriului sau al plangerii de mila, ci ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile. Goneste tensiunea, preocuparea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandi clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios

Ziua a inceput prost… Ploua… Laptarul uitase sa vina. Postasul insanu. Un maldar de facturi. Un vartej de fluturasi si reclame. Intuneric. Sfarsitul. Dar apoi m-ai sunat tu. Si m-ai facut  sa rad. Iti multumesc pentru ca m-ai scos foarte calm si eficient din ceea ce parea sa fie o situatie fara iesire.

Ma simteam o ratata, inadecvata, stupida, o fiinta de nimic – dar pe tine nu te-a indepartat sau exasperat deprimarea mea, ci m-ai atras inapoi la viata. OK pareai sa spui. Nu esti pe lista pentru un premiu Nobel. Nici rezultatele la examen nu au fost cum ai sperat… Si am schitat un  zambet si m-am alaturat iar rasei umane.
Asa oameni care te incurajeaza trebuie stimati si placuti!

• Sa ma plimb la tara, dupa ce zapada s-a asternut in troiene, asta ma face sa zambesc
• O vrabiuta ce canta vesela pentru sine, pe o crenguta inzapezita, imi aduce aminte si de fericirea altora
• Pachetele colorate ma fac sa ma gandesc la toti cei care s-au gandit la randul lor la mine si mi-au adus cadouri
• Sa privesc u  copilas deschizand un pachet si sa vad cum i se lumineaza ochisorii ca niste mici stelute, la vederea cadoului, ma face sa zambesc

.

Prietenul meu… ma ocroteste ca scoarta pomul, ma incalzeste ca soarele intr-o zi de iarna, ma racoreste ca apa in arsita amiezii, vocea lui e ca trilul unei pasari primavara, el e prietenul meu, iar eu sunt a lui.

Cu un prieten… Simpla lui apropiere, e o incantare…afara se insenineaza, aerul e mai proaspat, toate se trezesc la viata, florile cresc ca prin farmec, cerul e mai senin, iar noaptea mai adanca. Tot pamantul se inveseleste si pasarile canta triluri nemaiauzite.

Jurnalul chinezesc al prieteniei

Vreau sa fiu prietenul tau, de-a pururea fara-ncetare. Pana cand dealurile vor fi ses si raurile vor seca, pana cand vor fi fulgere si tunete iarna si va ninge vara, pana cand cerul si pamantul se vor contopi, pana atunci nu ma voi desparti de tine.   China, Secolul I

Cartea este o parte mica din jurnalul vietii unui om. Fiecare om insa abordeaza fiecare zi altfel si fiecar suflet simte altfel. Cartea zugraveste sentimentele cele mai ascunse si le da o forma pentru a putea fi intelese de cei care simt altfel, de cei care vad altfel panorama vietii. Cartea este un monument de aducere aminte, pentru autorul ei si un ghicitor pentru cititori.

Cartile preferate sunt multe. Acum ma pasioneaza mult subiectul Holocaustului si am citit cateva carti care au infatisat, cred eu, foarte bine  realitatea. Cu subiectul acesta am citit: PIANISTUL, AM FOST MEDIC LA AUSCHWITZ, CUPTOARELE LUI HITLER.

Totusi mi-au placut mulr si urmatoarele carti: PE ARIPILE VANTULUI, SCARLETT, JANE EYRE,VIN PLOILE, CAND POVESTEA DE DRAGOSTE TI-O SCRIE DUMNEZEU,CONTELE DE MONTE CRISTO, REGINA MARGOT, CEI TREI MUSCHETARI etc. Sunt foarte multe carti care mi-au placut, dar nu pot sa le enumar aici…nu de alta, dar sunt prea multe.